Flora si fauna
Plante unice in peisajul Carpatilor Romanesti
Romania are un grad mare de biodiversitate, pe teritoriul tarii noastre inregistrandu-se un numar de 783 tipuri de habitate in 261 de zone analizate de pe intreg teritoriul tarii. Nivelul ridicat al diversitatii habitatelor reflecta si un nivel ridicat al diversitatii speciilor de flora si fauna. Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3700 specii de plante, din care, pana in present, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile si 1253 rare si 33792 specii de animale, din care 33085 nevertebrate si 707 vertebrate.
Considerand de  un interes deosebit speciile declarate monument al naturii va prezentam o lista a acestora: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris L.),  ruÅŸcuÅ£a de primăvară (Adonis vernalis),  nufărul alb ÅŸi nufărul galben (Nymphaea alba ÅŸi Nyphar luteum),  crinul de pădure (Lilium martagon),  trânjoaica (Ranunculus illyricus),  urechelniÅ£a (Sempervivum ruthenicum),  cosaciul (Astragalus austriacus),  şopârliÅ£a (Veronica incana), brânduÅŸa de toamnă  (Colchicum autumnale), iedera alba (Daphne blagayana),  tulichina (Daphne cneorum), gladiola salbatica (Gladiolus imbricatus), ghintura galbena (Gentiana lutea), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi syn. Rh. Mytifolium),  sangele voinicului (Nigritella nigra si N. rubra), macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani), linarita (Linaria alpina), floarea de colt sau floarea Reginei (Leontopodium alpinum), bulbucii (Trolius europaeus), garofita Piatrei Craiului (Dianthus callizonus), tisa (Taxus baccata), Schiwereckia podolica.Â
O altă categorie de taxoni, care au o semnificaţie naţională sau mondială o reprezintă endemitele, taxoni cu o arie restrânsă la o anumită regiune naturală. Fenomenul apartenenţei unor taxoni la un teritoriu geografic determinat, relativ limitat, uneori la o arie extrem de redusă este inclus în noţiunea de endemism. O serie din aceşti taxoni pot face parte din categoriile de plante periclitate, vulnerabile sau rare pe când alţi taxoni sunt nepericlitaţi.
Speciile endemice reprezinta 4%. Astfel, s-au identificat un numar de 57 de taxoni endemici (specii si subspecii) si 171 taxoni subendemici.
În continuare facem o foarte succinta trecere in revista a celor mai semnificative specii de plante din peisajul muntilor Carpati, lasandu-va placerea de a intregi singuri minunata  lume pe care acestea o creaza.
Laptele-păsării (Gagea lutea)
Laptele-păsării cum i se spune in popor, se numeste stiintific Gagea lutea. In engleza numele plantei este Steaua galbena a Bethleemului. Este inrudita indeaproape cu scanteiuta sau ceapa ciorii (gagea arvensis), facand parte din familia Liliaceae, alaturi de binecunoscutele viorea (Scilla bifolia), ghiocel(Galanthus nivalis) sau lalea (Tulipa gesneriana), ori de prozaicele Allium cepa (ceapa), ori Allium sativum (usturoi).
Este raspandita in cea mai mare parte a Europei si Asiei, din Spania pana in Norvegia si din Siberia pana in Japonia. Este o planta viguroasa, perena, ce se inmulteste prin bulbi. Creste in tufe bogate. Frunzele sunt ingust-liniare. Planta are o singura frunza, dar numeroase flori, chiar si 10. Florile au sase petale si sase sepale, colorate la fel- in partea interioara galben, iar pe cea exterioara verde.
Surse: Ion Simionescu - Flora Romaniei
http://www.eukarya.ro/
Cornuţ (Cerastium arvense)
CornuÈ›ul de munte (Cerastium arvense) este o plantă din familia Caryophyllaceae. Are tulpinile culcate la bază, mai sus curbate È™i îndreaptate în sus. Tulpinile sunt înalte de 15-20 cm.Frunzele sunt relativ scurte, ovale, ascuÅ£ite sau în formă de vîrf de lance, aÅŸezate în perechi, la subsuoara lor cu mlădiÅ£e scurte, frunzoase. Florile au formă de clopot alb. Au câte cinci petale albe cu dungi subÈ›iri străvezii. La vârf sunt uÈ™or È™tirbite È™i răsfrânte spre exterior.Partea de sus a tulpinii ÅŸi codiÅ£ele florilor sînt acoperite cu periÅŸori mici ÅŸi deÅŸi.
În România se găseÈ™te peste tot în MunÈ›ii CarpaÈ›i prin locuri ierboase, pășuni, grohotiÈ™uri ierboase.
CornuÈ›ul înfloreÈ™te în iulie È™i în august.
Sursa: Al. Beldie - Florin din muntii nostri
Ghințura galbenă
GhinÈ›ura Galbenă, denumită È™tiinÈ›ific Gentiana Lutea, este o plantă ierboasa perenă din familia Gentianaceae. Este o plantă rezistentă la ger, ce apare în floră spontană mai ales pe soluri calcaroase, îngrășate, a cărei tulpină tubulară neramificată poate atinge o înălÈ›ime ce variază între 40 È™i 100 cm; la baza plantei, sub pământ, se află un rizom orizontal gros de aproximativ 2-3 cm ÅŸi numeroase rădăcini lungi pînă la aproximativ 90 cm; frunzele de culoare verde-albăstrui sunt aÅŸezate în perechi opuse, imediat sub florile mari galbene grupate în buchete ce pot avea până la 3 cm; fructul este format dintr-o capsulă conică ce conÅ£ine seminÅ£e de culoare brună.
Această plantă preferă lumina directă astfel că o putem găsi pe pante luminate ale lanÈ›ului montan carpatic spre exemplu în Ceahlău, Rodna, sau MunÈ›ii Bucegi.
Mierla - Turdus merula
Mierla (Turdus merula = Sturzul singuratic) este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia È™i Noua Zeelandă, însă este mai răspândită pe continentul european. Numele său românesc derivă din limba latină, în care se spune merula. Mierla se hrăneÈ™te în special cu hrană de origine animală - o largă gamă de insecte, dar consumă, în funcÈ›ie de anotimp, È™i unele fructe È™i seminÈ›e vegetale.
Lungimea corpului mierlei este in general de 24-25 cm, dar unele exemplare pot ajunge chiar si la o lungime de 29 cm. Anvergura aripilor este de 35-38 cm, iar greutatea medie a unei mierle adulte variaza intre 80 si 125 g. Exemplarele adulte de sex masculin sunt, dupa cum sugereaza si numele englezesc (blackbird), complet negre, au un cioc galben auriu stralucitor si un inel clar, de culoare galbena in jurul ochilor, in timpul primaverii si al verii. Spre sfarsitul verii, ciocul incepe sa se inchida la culoare.
Bulbucul de munte(Trollius europaeus)
Smălţuind coastele mai umede cu auriul florilor lor boghioase sînt bulbucii (…). Din tufişul de frunze mai adînc crestate şi răsfirate ca degetele de la mînă, se înalţă la vîrf de rămurea boţurile de aur ca nişte trandafiri bătuţi. Floarea are o minunată apărare a polenului, spre a nu fi spălat de ploaie. Rar cînd învelişul galben-auriu al florii, potirul verde de la alte flori, este răsfrînt în afară. Ţi se pare că floarea e mereu îmbobocită. Insectele care vin după nectarul bogat ce se află la piciorul petalelor, gălbui şi ele, trebuie să-şi deschidă cu sila drum printre numeroasele antere, vreo sută şi mai bine. S-a observat o curiozitate. Nu toate anterele se deschid în aceeaşi zi. Întîi se deschid cele externe şi apoi staminele se pleacă în afară. A doua zi se deschid anterele mijlocii şi iarăşi se îndoaie în afară. Aceste mişcări se fac cu o punctualitate demnă de admirat. Măcar că cresc uneori multe la un loc în calea vitelor, acestea nu pun gura pe plantă, căci şi ea e otrăvitoare.
FLORA ROMÂNIEI – Ion Simionescu
Â
Mai multe articole...
Sustinem
