Flora si fauna
Plante unice in peisajul Carpatilor Romanesti
Romania are un grad mare de biodiversitate, pe teritoriul tarii noastre inregistrandu-se un numar de 783 tipuri de habitate in 261 de zone analizate de pe intreg teritoriul tarii. Nivelul ridicat al diversitatii habitatelor reflecta si un nivel ridicat al diversitatii speciilor de flora si fauna. Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3700 specii de plante, din care, pana in present, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile si 1253 rare si 33792 specii de animale, din care 33085 nevertebrate si 707 vertebrate.
Considerand de un interes deosebit speciile declarate monument al naturii va prezentam o lista a acestora: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris L.), ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), nufărul alb şi nufărul galben (Nymphaea alba şi Nyphar luteum), crinul de pădure (Lilium martagon), trânjoaica (Ranunculus illyricus), urechelniţa (Sempervivum ruthenicum), cosaciul (Astragalus austriacus), şopârliţa (Veronica incana), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale), iedera alba (Daphne blagayana), tulichina (Daphne cneorum), gladiola salbatica (Gladiolus imbricatus), ghintura galbena (Gentiana lutea), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi syn. Rh. Mytifolium), sangele voinicului (Nigritella nigra si N. rubra), macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani), linarita (Linaria alpina), floarea de colt sau floarea Reginei (Leontopodium alpinum), bulbucii (Trolius europaeus), garofita Piatrei Craiului (Dianthus callizonus), tisa (Taxus baccata), Schiwereckia podolica.
O altă categorie de taxoni, care au o semnificaţie naţională sau mondială o reprezintă endemitele, taxoni cu o arie restrânsă la o anumită regiune naturală. Fenomenul apartenenţei unor taxoni la un teritoriu geografic determinat, relativ limitat, uneori la o arie extrem de redusă este inclus în noţiunea de endemism. O serie din aceşti taxoni pot face parte din categoriile de plante periclitate, vulnerabile sau rare pe când alţi taxoni sunt nepericlitaţi.
Speciile endemice reprezinta 4%. Astfel, s-au identificat un numar de 57 de taxoni endemici (specii si subspecii) si 171 taxoni subendemici.
În continuare facem o foarte succinta trecere in revista a celor mai semnificative specii de plante din peisajul muntilor Carpati, lasandu-va placerea de a intregi singuri minunata lume pe care acestea o creaza.
Laptele-păsării (Gagea lutea)
Laptele-păsării cum i se spune in popor, se numeste stiintific Gagea lutea. In engleza numele plantei este Steaua galbena a Bethleemului. Este inrudita indeaproape cu scanteiuta sau ceapa ciorii (gagea arvensis), facand parte din familia Liliaceae, alaturi de binecunoscutele viorea (Scilla bifolia), ghiocel(Galanthus nivalis) sau lalea (Tulipa gesneriana), ori de prozaicele Allium cepa (ceapa), ori Allium sativum (usturoi).
Este raspandita in cea mai mare parte a Europei si Asiei, din Spania pana in Norvegia si din Siberia pana in Japonia. Este o planta viguroasa, perena, ce se inmulteste prin bulbi. Creste in tufe bogate. Frunzele sunt ingust-liniare. Planta are o singura frunza, dar numeroase flori, chiar si 10. Florile au sase petale si sase sepale, colorate la fel- in partea interioara galben, iar pe cea exterioara verde.
Surse: Ion Simionescu - Flora Romaniei
http://www.eukarya.ro/
Cornuţ (Cerastium arvense)
Cornuțul de munte (Cerastium arvense) este o plantă din familia Caryophyllaceae. Are tulpinile culcate la bază, mai sus curbate și îndreaptate în sus. Tulpinile sunt înalte de 15-20 cm.Frunzele sunt relativ scurte, ovale, ascuţite sau în formă de vîrf de lance, aşezate în perechi, la subsuoara lor cu mlădiţe scurte, frunzoase. Florile au formă de clopot alb. Au câte cinci petale albe cu dungi subțiri străvezii. La vârf sunt ușor știrbite și răsfrânte spre exterior.Partea de sus a tulpinii şi codiţele florilor sînt acoperite cu perişori mici şi deşi.
În România se găsește peste tot în Munții Carpați prin locuri ierboase, pășuni, grohotișuri ierboase.
Cornuțul înflorește în iulie și în august.
Sursa: Al. Beldie - Florin din muntii nostri
Ghințura galbenă
Ghințura Galbenă, denumită științific Gentiana Lutea, este o plantă ierboasa perenă din familia Gentianaceae. Este o plantă rezistentă la ger, ce apare în floră spontană mai ales pe soluri calcaroase, îngrășate, a cărei tulpină tubulară neramificată poate atinge o înălțime ce variază între 40 și 100 cm; la baza plantei, sub pământ, se află un rizom orizontal gros de aproximativ 2-3 cm şi numeroase rădăcini lungi pînă la aproximativ 90 cm; frunzele de culoare verde-albăstrui sunt aşezate în perechi opuse, imediat sub florile mari galbene grupate în buchete ce pot avea până la 3 cm; fructul este format dintr-o capsulă conică ce conţine seminţe de culoare brună.
Această plantă preferă lumina directă astfel că o putem găsi pe pante luminate ale lanțului montan carpatic spre exemplu în Ceahlău, Rodna, sau Munții Bucegi.
Mierla - Turdus merula
Mierla (Turdus merula = Sturzul singuratic) este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă, însă este mai răspândită pe continentul european. Numele său românesc derivă din limba latină, în care se spune merula. Mierla se hrănește în special cu hrană de origine animală - o largă gamă de insecte, dar consumă, în funcție de anotimp, și unele fructe și semințe vegetale.
Lungimea corpului mierlei este in general de 24-25 cm, dar unele exemplare pot ajunge chiar si la o lungime de 29 cm. Anvergura aripilor este de 35-38 cm, iar greutatea medie a unei mierle adulte variaza intre 80 si 125 g. Exemplarele adulte de sex masculin sunt, dupa cum sugereaza si numele englezesc (blackbird), complet negre, au un cioc galben auriu stralucitor si un inel clar, de culoare galbena in jurul ochilor, in timpul primaverii si al verii. Spre sfarsitul verii, ciocul incepe sa se inchida la culoare.
Bulbucul de munte(Trollius europaeus)
Smălţuind coastele mai umede cu auriul florilor lor boghioase sînt bulbucii (…). Din tufişul de frunze mai adînc crestate şi răsfirate ca degetele de la mînă, se înalţă la vîrf de rămurea boţurile de aur ca nişte trandafiri bătuţi. Floarea are o minunată apărare a polenului, spre a nu fi spălat de ploaie. Rar cînd învelişul galben-auriu al florii, potirul verde de la alte flori, este răsfrînt în afară. Ţi se pare că floarea e mereu îmbobocită. Insectele care vin după nectarul bogat ce se află la piciorul petalelor, gălbui şi ele, trebuie să-şi deschidă cu sila drum printre numeroasele antere, vreo sută şi mai bine. S-a observat o curiozitate. Nu toate anterele se deschid în aceeaşi zi. Întîi se deschid cele externe şi apoi staminele se pleacă în afară. A doua zi se deschid anterele mijlocii şi iarăşi se îndoaie în afară. Aceste mişcări se fac cu o punctualitate demnă de admirat. Măcar că cresc uneori multe la un loc în calea vitelor, acestea nu pun gura pe plantă, căci şi ea e otrăvitoare.
FLORA ROMÂNIEI – Ion Simionescu
Mai multe articole...
Sustinem
