Măceşul (Rosa canina)

Categoria părinte: Resurse Categorie: Flora si fauna Publicat: Marți, 06 Noiembrie 2012 Tipărire Email
Înrudit cu trandafirul, alături de care face parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit, prin cele aproximativ 200 de specii ale sale, în majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in Å£ară întâlnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, mărăcinele cioarei, macies, mărăcinele coÈ›ofenei, răsura, rug de măceÅŸ, rug sălbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scoruÈ™ nemÈ›esc, sipica, suiÈ™, trandafir de câmp, trandafir sălbatic, trandafir de pădure, trandafir câinesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemănător cu macesul este si trandafirul de dulceaÈ›a, Rosa rugosa. Dintre nenumăratele specii de măceÅŸ o atenÈ›ie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezintă un conÈ›inut de 10 ori mai mare de vitamina C decât macesul obiÈ™nuit de È™es, Rosa canina L.
 
 
Arealul de răspândire
Macesul (Rosa canina) este o specie de planta nativa în Europa, nord-vestul Africii si în vestul Asiei , extrem de raspandit, fiind foarte puÈ›in pretenÈ›ios. Creste in tufe de 1-5 m înălÅ£ime si pe cele mai sărace soluri, pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la înălÈ›imi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privinÈ›a apei, dar nu rezista in turbării si pe terenuri mlăștinoase si are nevoie de soare. Este un arbust deciduu, cu o înălÅ£ime care variază între 1 si 5 metri. Astfel, macesul îl intalnim atât in liziere de păduri de foioase, pe coaste însorite sau semiumbrite, cat si pe păşuni, fâneÅ£e, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de râuri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Tulpina, cu ramuri lungi de 1- 4 m, este acoperita de tepi mici, ascuÈ›iÈ›i, sub forma de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzuliÈ›e. Florile sunt de obicei roz pal, dar exista si plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm si sunt formate din cinci petale. MaceÅŸele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu seminÈ›e, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. MăceÅŸele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de pârga si roÈ™ie sau roÈ™ie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a căpăta apoi, atunci când încep sa se înmoaie, o culoare roÈ™u închis.
 
 
Organe recoltate
Recoltarea începe în momentul când fructele trec de la culoarea cărămizie spre roÅŸu-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfârÅŸitul lunii august ÅŸi începutul lunii septembrie, perioadă în care măceÅŸele conÅ£in cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de bază. Fructele sunt utilizate la producerea de siropuri, ceaiuri, dulceÈ›uri, gemuri. De la măceÅŸ putem valorifica ÅŸi florile proaspete, din care se pot prepara ceaiuri.
 
 
Principii active
Fructul este foarte bogat în vitamina C, conÈ›inând peste 2000 mg din aceasta substanÈ›a la 100 de grame de fruct. MăceÅŸul conÅ£ine numeroÅŸi componenÅ£i, cum ar fi acidul dehidroascorbic, vitamina A, vitaminele B1 ÅŸi B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahăr invertit, acizii citric ÅŸi malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, carotenoide, săruri minerale, urme de vanilină, alfa ÅŸi beta tocoferol (vitamina E), lecitine, zaharuri, fiind un adevărat rezervor de vitamine pentru organismul uman.
 
 
Indicații terapeutice
Ceaiul de măceÅŸe tratează intoxicaÈ›iile, diareea, afecÈ›iunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, si pulberea de măceÅŸe este foarte eficienta), palpitaÈ›iile. AfecÈ›iunile rinichilor si ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de seminÈ›e de măceÅŸ. Elixirul de măceÅŸ este recomandat în tratarea bronÈ™itei cronice si a tusei de bătrâneÈ›e. Infuzia din florile proaspete ale măceÅŸului reprezintă un laxativ eficient pentru copii

Înrudit cu trandafirul, alături de care face parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit, prin cele aproximativ 200 de specii ale sale, în majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in Å£ară întâlnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, mărăcinele cioarei, macies, mărăcinele coÈ›ofenei, răsura, rug de măceÅŸ, rug sălbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scoruÈ™ nemÈ›esc, sipica, suiÈ™, trandafir de câmp, trandafir sălbatic, trandafir de pădure, trandafir câinesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemănător cu macesul este si trandafirul de dulceaÈ›a, Rosa rugosa. Dintre nenumăratele specii de măceÅŸ o atenÈ›ie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezintă un conÈ›inut de 10 ori mai mare de vitamina C decât macesul obiÈ™nuit de È™es, Rosa canina L. 

Arealul de răspândire 

Macesul (Rosa canina) este o specie de planta nativa în Europa, nord-vestul Africii si în vestul Asiei , extrem de raspandit, fiind foarte puÈ›in pretenÈ›ios. Creste in tufe de 1-5 m înălÅ£ime si pe cele mai sărace soluri, pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la înălÈ›imi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privinÈ›a apei, dar nu rezista in turbării si pe terenuri mlăștinoase si are nevoie de soare. Este un arbust deciduu, cu o înălÅ£ime care variază între 1 si 5 metri. Astfel, macesul îl intalnim atât in liziere de păduri de foioase, pe coaste însorite sau semiumbrite, cat si pe păşuni, fâneÅ£e, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de râuri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Tulpina, cu ramuri lungi de 1- 4 m, este acoperita de tepi mici, ascuÈ›iÈ›i, sub forma de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzuliÈ›e. Florile sunt de obicei roz pal, dar exista si plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm si sunt formate din cinci petale. MaceÅŸele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu seminÈ›e, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. MăceÅŸele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de pârga si roÈ™ie sau roÈ™ie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a căpăta apoi, atunci când încep sa se înmoaie, o culoare roÈ™u închis.

Organe recoltate

 Recoltarea începe în momentul când fructele trec de la culoarea cărămizie spre roÅŸu-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfârÅŸitul lunii august ÅŸi începutul lunii septembrie, perioadă în care măceÅŸele conÅ£in cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de bază. Fructele sunt utilizate la producerea de siropuri, ceaiuri, dulceÈ›uri, gemuri. De la măceÅŸ putem valorifica ÅŸi florile proaspete, din care se pot prepara ceaiuri.

Principii active

 Fructul este foarte bogat în vitamina C, conÈ›inând peste 2000 mg din aceasta substanÈ›a la 100 de grame de fruct. MăceÅŸul conÅ£ine numeroÅŸi componenÅ£i, cum ar fi acidul dehidroascorbic, vitamina A, vitaminele B1 ÅŸi B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahăr invertit, acizii citric ÅŸi malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, carotenoide, săruri minerale, urme de vanilină, alfa ÅŸi beta tocoferol (vitamina E), lecitine, zaharuri, fiind un adevărat rezervor de vitamine pentru organismul uman.

IndicaÈ›ii terapeutice 

Ceaiul de măceÅŸe tratează intoxicaÈ›iile, diareea, afecÈ›iunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, si pulberea de măceÅŸe este foarte eficienta), palpitaÈ›iile. AfecÈ›iunile rinichilor si ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de seminÈ›e de măceÅŸ. Elixirul de măceÅŸ este recomandat în tratarea bronÈ™itei cronice si a tusei de bătrâneÈ›e. Infuzia din florile proaspete ale măceÅŸului reprezintă un laxativ eficient pentru copii 

Accesări: 12309
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem