Imnul Bucegilor
C / G / F / G C
C G ./ F G C
1.Dacă ai un dor ce te frământă
Nu căta că-i drum obositor
Hai prietene cu min' pe stâncă
Pe cărările Bucegilor.
Pe cărările umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Ai s-auzi povești necunoscute
Spuse doar de glasul muntelui.
R: Când Bucegii dau zvon de piatră și izvoare
Oriunde-ai fi răspunde la a lor chemare
Caraimanul, Coștila-ascunsă dup'-un nor
Și Morarul te vor primi la pieptul lor.
2.Pe platou la mare înălțime
Babele la sfat s-au adunat
Numai Baba Mare stă deoparte
Și-și pune întrebări neîncetat.
Oare Sfinxul care tace-ntr-una
Și privește în zări nepăsător
Se iubește-n taină cu Bătrâna
Sau le face curte Doamnelor.
3.Jos în Peștera întunecoasă
Stă bătrânul schit uitat de ani
Aici doina-ți pare mai duioasă
Îngânată de bătrâni ciobani.
Numai starețul cu barba-i albă
Adâncit în rugăciunea lui
Spune-ncet cu vocea lui domoală
Pravila străveche a muntelui.
4.Pe Morar în nopți cu lună plină
Sau pe brânele Bucșoiului
Vin scăldate parcă în lumină
Zânele din Valea Cerbului.
Au pe cap cununi de campanulă
Și în plete flori de colț de-argint
Capre negre-n colț de piatră sură
Străjuiesc în noapte locul sfânt.
5.De la Vârful Omu până-n zare
Dunărea albastră poți s-o vezi
Piatra Craiului și Piatra Mare
Făgărașul cu-ale lui zăpezi.
Hoinărind vreodată pe-o cărare
Dac-o cruce-n cale-ai întâlnit
Nu uita să pui măcar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit.
Sustinem
