Bujorul românesc, Ghințura Galbenă (Gentiana lutea), Bulbucii de Munte, Garofița Piatrei Craiului (Dianthus callizonus), Papucul Doamnei, Floarea de colţ (Leontopodium alpinum), Laleaua Pestriţă, Narcisa Sălbatică, Crinul de Pădure, Liliacul Carpatin, Gladiola de Apă, Irisul de Baltă, Sângele Voinicului (Nigritella nigra si N. rubra) sunt doar câteva din speciile de plante aflate pe Lista Roșie a plantelor superioare din România.

Această listă Rosie poate fi accesată la Institutul de Biologie din București (IBIOL) și cuprinde 1438 de specii de plante. Plantele sunt fie rare, endemice - găsindu-se într-un areal restrâns sau sunt pe cale de dispariție. O parte din aceste plante, de exemplu Trachomitum venetum și Genista albida au fost declarate plante dispărute întrucât nu au mai fost găsite exemplare din acestea timp de zeci de ani. În cazul acestor 2 specii, au fost ulterior găsite exemplare, pentru prima in Delta Dunarii și cea de-a doua în Dobrogea de Sud.

În lipsa unor cercetări de anvergură mare, pot apărea erori de identificare iar numărul acestor plante clasificate ca fiind dispărute poate fi eronat. Spre exemplu, Salicornia veneta, a fost integrata pe această listă, deși s-a descoperit ulterior că planta este endemită în Golful Veneției.

De asemenea în lipsa unui registru al plantelor superioare bine gestionat, se poate ca o parte din aceste plante să nu fi existat în stare spontană la noi în țară, și de aceea le găsim astăzi doar cultivate, cum se întamplă în cazul ferigii regale (Osmunda regalis). Deși a fost menționată în regiunea Transilvaniei cu peste 100 de ani în urmă, aceasta este endemită în zona Europei de Vest.