Frați în Carpați Episodul 20 Munții Cernei, Munții Mehedinți

Categoria părinte: Proiecte Categorie: Frati in Carpati Publicat: Luni, 24 Decembrie 2018

24 august - Vineri

Mă apropiam de finalul călătoriei și simțeam asta. Eram nerăbdător să ajung acasă, mă săturasem de singurătate și de sălbăticie. Munții Cernei și Mehedinți au toponime cum nu întâlnești în altă parte în Carpați, de multe ori slave: Zglivar, Zascol, Arjana, Biliana, Domogled.

Mă trezesc, strâng cortul, vremea era destul de nefavorabilă, ceață densă și vânt care nu te lăsa să respiri. Nu aștept să se facă frumos, plec mai departe. Primul vârf pe care urc, Vf Dobrii, e și cel mai înalt din Cernei, undeva sub 2000 de metri. După ce trec de vârf se risipește ceața dar vântul rămâne cu mine până după prânz. Am avut și un avantaj cu vântul puternic, am trecut pe lângă multe turme unde câinii nu m-au simțit așa că am putut să înaintez destul de bine.

Pe Vf Dobrii

Vf Dobrii și Vf Cailor, sub ele valea pârâului Craiova

Lacul de acumulare Poiana Ruscă

Într-o oră ajung între Vf Bandiolu și Vf Babei, în Furcătura Craiovei. Mă așez lângă niște stânci să mă feresc de vânt, mă hidratez și mănânc ceva. Merg câteva ore, culmea e destul de vălurită, trec de Vf Boldoveni și în jur de ora 12 ajung lângă Vf Vlașcul Mare, apoi urc pe vecinul lui mai mare... Vf Vlașcul Mic.

Pe partea bănățeană a Cernei mă însoțesc cu sate din comuna Cornereva. Aceasta are 3000 de locuitori așezați în 40 de sate, întinse pe vai sau pe culmea Cernei. Unele sate nu au avut niciodată curent, sau drumuri de acces pentru mașină. Ca să vă dați seama cum trăiesc concetățeni de-ai noștri din cătunele muribunde din zona montană aveți o serie de 12 episoade făcute de TVR. Se numește "Izolați în România" dar nu e de găsit pe site-ul TVR, e doar pe Youtube.

Din Furcătura Craiovei Stânga Vf Babei, centru Valea Pietrele Albe, dreapta Cracu Bandiolu

Vf Bandiolu

Culmea Cernei din Vf Boldoveni

Cracul Vlașcu Mare

Vf Zglivar ,Vf Vlașcu Mic

Culmea Cernei din Vf Zglivar

Cobor în Șaua Zglivar, urc spre Vf Iuții sub care găsesc prima sursă de apă, motiv de mare bucurie. Mă spăl, beau, mănânc ceva. Se făcuse deja ora 14.

Trec de Șaua Ciumerna, pe lângă Vf Cușmița, ajung în Șaua Prislop de unde încep urcarea către Vf Zascolul Arjanei, zona cea mai spectaculoasă din Munții Cernei. La 15.30 ajung pe vârf, cobor cu atenție creasta accidentată dintre Zascol și Biliana.

Vf lui Zglivit, Vf Iuții. În fundal, Arjana

Cornereva

Șaua Ciumerna

Valea Prisacina din Vf Iutii

Muntii Mehedinti

Apa este viață

Șaua Prislop

Vf Zascolul Arjanei

Muntii Mehedinti

Culmea Cernei parcursă astăzi, în fundal Munții Tarcu

Vf Arjana

Vf Billiana

Ajung în cătunul Poiana Lungă în jur de ora 17. Deși pe hartă apare un izvor în traseu, eu nu l-am găsit. Mă duc la prima casă care îmi iese în cale să dau "Bună ziua". Erau mai mulți în curte, făceau o țuică la un cazan. Vocea îmi sună dogit când vorbesc cu ei, ori pentru că aveam gura uscată, ori pentru că era prima dată după 24 de ore când îmi foloseam corzile vocale. Nu cred că arătăm prea bine după zece ore de traseu, căci se uitau cam ciudat la mine. Îi întreb de unde pot să iau apă, și dacă pot să mă lase să pun un cort pe lângă curtea lor, unde era fânul cosit. Îmi umplu sticlele cu apă, dar îmi zic că nu primesc turiști.

Aveam de ales să cobor în Dobraia, să găsesc un loc pe lângă biserică și să fiu mai lângă oameni. Îmi era teamă să nu cobor prea mult și să trebuiască să urc a doua zi pentru a continua traseul de culme, așa că aleg să îmi petrec ultima seară în sihăstrie. Găsesc cu ajutorul GPS-ului continuarea traseului BR căci indicatoare nu sunt, și în prima poieniță mai dreaptă îmi aranjez un pic de loc de cort. Mă bucur de imaginea Munților Mehedinți pe partea cealaltă a Văii Cernei. Încerc să privesc în urmă la ce a fost, dar nu prea pot cuprinde. Noapte bună Carpați...

Zascol si Biliana

Muntii Mehedinti la apus

25 august - Sâmbătă

Azi era ultima zi de traseu, colegii Irinel și Iulian porneau în dimineața asta din București să mă culeagă de pe coclauri și să mă aducă acasă. Teoretic trebuia să înnoptez în Băile Herculane și să ajung după prânz în Orșova, dar distanțele au fost prea mari pentru așa ceva.

Pornesc la 7, traseu bine marcat, dar rar parcurs, pădurea Bogaltin era ca o junglă, probabil și de la multiplele ploi din vara asta. După două ore ies în prima zona deschisă - Poiana Cicilovete. Vegetație până la piept, trec de poiană, iar traseu prin pădure pe Culmea Mare. Deși fluieram și făceam zgomot destul de des mă trezesc în față cu un mistreț destul de bine făcut. Nu mă întâlnisem în toată vara asta cu alte sălbăticiuni, în afară de câini de stâna și ciobani de kkt. Primul gând a fost "A dreaq karma. Dau coltu' chiar în ultima zi de traseu". Mistrețul o ia la sănătoasa prin pădure, eu îmi dau seama că nu e urs, deci e ok. Mă cam trecuseră transpirațiile. Mergem mai departe cântând cu multă putere...

Poiana Cicilovete

Poiana cu Peri

La 10.30 ajung într-o altă poiană, în Poiana Culmea Mare. E un stâlp indicator aici făcut din lemn, cred că nu trece iarna asta. Mai continui un pic prin pădure și ies într-o zona a culmii cu cele mai numeroase ruguri de mure pe care le-am întâlnit în munții noștrii. După o oră și o tonă de mure înghițite, încep coborârea către Băile Herculane, numai bine începe ploaia. Ajung prin pădure la Foișorul Roșu, unde mă adăpostesc de ploaia tot mai insistentă, ocazie cu care mă întâlnesc cu primii oameni de astăzi.

În coborâre ajung prima dată și la Grota cu Aburi, mai mult din greșeală, reconfigurez traseul și ajung în Băile Herculane după ora 13. Era sâmbătă, așa că va imaginați ce faună era printre ruinele stațiunii. Trec cât pot de repede, urc din stațiune la drumul național de unde la un moment dat se face un traseu spre Domogledul Mare din Munții Mehedinți, ultimul vârf din excursia asta.

Baile Herculane

Domogledul Mic

Grota cu Aburi

Obosit și fericit

Deși Domogledul Mare are 1100 de metri, diferența de nivel e de 950 de metri și se simte al naibii de puternic. Practic, timp de trei ore am urcat continuu pe Cărarea Pisicii, dar la 16.30 vedeam Dunărea de pe Domogled. Am avut un moment de "Bah ejti nebun, chiar am ajuns până aici!!", dar nu aveam timp de pauză. Cobor spre Poiana Musuroane vreo juma de oră, lângă Cabana Romsilva erau vreo trei pădurari la grătare și vinoase. Rămăsesem fără apă pe urcarea fără de sfârșit de pe Domogled și aici găsesc loc de adăpat. Stau câteva minute la povești cu oamenii, le spun de unde vin, se uită la mine că la mașini străine, le dau binețe și mă grăbesc să urc în drumul de culme al Munților Mehedinți unde știam că vin cu mașina la întâmpinare, prietenii mei.

Arjana și culmea Cernei

Pin negru pe Cararea Pisicii

Valea Cernei

Pecinișca

Domogledul Mic și Mare

Vf Suscu

Ultimul vârf

Culmea Mehedintilor

Drumul spre Dunăre

Poiana Musuroane

Creasta Cocosului

La 6 seara ne intersectăm.

GATA! 11 ore de marș forțat, coborâre și iar urcare. O zi grea, dar terminasem. Sincer nici acum nu îmi vine să cred că am mers atâta drum în ultima zi. A fost foarte dens.

Ajungem în Orșova, unde sunt puține pensiuni sau hoteluri, însă oamenii întreprinzători își închiriază apartamentele în regim hotelier pentru cei care nu mai găsesc locuri de cazare. Ca peste tot, la fel și la Orșova, mult potențial dar nimic concretizat. Nu pensiuni, nu restaurante, doar întuneric și lume plecată din țară.