Padure nebuna
mi
O vară întreagă m-a ținut pădurea
Sol
Cu fața în iarbă și gândul aiurea
mi
Iar acum în toamnă la plecare
Sol Re mi
Se tânguie că mă rup din inima ei și o doare.
Sol
R: Pădure, pădure nebună
mi
În fiecare noapte cu lună
Sol
Voi rătăci fără țintă agale
mi Sol Re mi
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale.
În fiecare noapte de iarnă
Umbra mea albă va veni să se-aștearnă
Ca o ursoaică cu puii uciți
La umbra stejarilor trădați de frunziș.
Voi veni în fiecare dimineață
Uneori ca o umbră alteori ca o ceață
Ori ca o negură, ori ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pădure nebună.
Sustinem
