Frați în Carpați Episodul 13 Munții Piatra Craiului

Categoria părinte: Proiecte Categorie: Frati in Carpati Publicat: Joi, 22 Noiembrie 2018 Tipărire Email

7 august - Marti

Astăzi mă întâlnesc cu preafrumosul Crai. Nu vă pot ascunde că Muntele Piatra Craiului este favoritul meu dintre Carpații Românești. Un munte mic ca suprafață, dar atât de plăcut. Pentru că mersesem în Crai de mai multe ori, și tura de anul ăsta era o plimbare lungă prin mai mulți masivi, am ales să "tradez" un pic  Piatra Craiului, astfel că îmi propusesem să trec perpendicular peste creastă, urcare pe la Grind, coborâre pe "La Lanțuri".

Traseul de astăzi: Fundata - Fundațica - Pasul Giuvala - Sirnea - Curmătura Groapelor - Poiana Grind - Refugiul Grind 1

Pentru că văzusem satele din pasul Rucăr-Bran fie la început de tură montană, fie la sfârșitul ei, astăzi îmi pusesem în cap să mă plimb jumătate de zi prin aceste sate. Pe la 8 am ridicat ancora de la pensiune. Din Fundata am coborât în Fundațica. Este foarte interesant că deși Fundațica este la 10-15 metri de Fundata una era în Ardeal , cealaltă era în Valahia. Din câte am înțeles, până în secolul 19 vama era în Bran și ce era mai sus era un fel de zona gri unde lumea făcea comerț liber, fără taxe. Astăzi ambele sate fac parte din județul Brașov.

Deși casele vechi sunt într-o stare de conservare destul de precară, măcar sunt semnalizate, astfel că poți citi câte ceva despre istoria locului.

După vreo oră de plimbare ajung în Pasul Giuvala, unde era vama Valahiei până la 1916. Nu există un semn distinctiv, dar este un monument al eroilor din cele două războaie. Merg câteva sute de metri pe DN spre nord și ajung la punctul "Crucea Pajurei" unde era vama austro-ungară. Nici aici nu se mai vede nici o urmă a vămii de acum 100 de ani.

De aici există un traseu marcat care mă duce către satul Sirnea, care trece oarecum prin fânețele oamenilor. Descopăr cu tristețe într-o pădure, o groapă de gunoi chiar pe valea unui pârâu. Poate o să mergem vreodată să o  curățăm.

Pasul Giuvala

Crucea Pajurei

Stanca Dracului la intrare in Sirnea

Ajung în Sirnea, un sat neturistic, în care am avut imaginea satelor din copilăria mea. Ce oameni mai locuiesc pe aici, erau la fân sau reparau pe la case, pe lângă case. Timpul are alt ritm și alt gust aici. Călătorul însă, pune pas după pas. Trec de Sirnea și încep să urc pe potecile de la marginea satului, la 12 sunt în Curmatura Groapele. De aici fac o oră prin pădure până la Poiana Grind.

Incepe o mamă de ploaie de vară, dar știam că mai am 30-40 de minute până la refugiu. E bine, câteodată, să mergi pe poteci cunoscute. Mi-era dor de Crai! Ajung destul de ud în refugiul Grind 1, mă schimb, îmi gătesc câte ceva, dorm pe săturate printre reprize de ploi și de soare timid.

Sirnea

Poiana Grind

Refugiul Grind 1

Bucegii si Leaota

Preafrumosul Crai

8 august - Miercuri

O dimineață luminoasă de Crai. La 7.30 plecarea, după obicei. Traseul de astăzi Refugiul Grind 1 - Vf La Om - Refugiul Grind 2 - "La Lanțuri" - Umerii Pietrei Craiului - Poiana Tămăsel - Valea Dâmboviței - Cabana Cascoe

Încep ziua cu o urcare susținută, așa cum e mereu pe muntele ăsta. O oră jumătate și 600 metri diferența de nivel și sunt pe Vf La Om (Piscul Baciului). Mă odihnesc câteva minute în refugiul Grind 2, unde era un cuplu de tineret tocmai treziți din somn.

 

Refugiul ramane in vale

Pe varf

Nordica

Sudica

Refugiul Grind 2

Pe la 10 mă apuc să cobor pe "La Lanțuri". Coborâre dificilă, piatră foarte udă. Să nu faceți că mine! Ajung pe la 12 "La Zăplaz" , după două ore foarte încordate, cu sac mare în spate.

De aici pe la Umerii Pietrei Craiului, spre Poiana Tămăsel. La ora 15 eram deja la cabana Garofița Pietrei Craiului, de unde e drum forestier până pe Valea Dâmboviței. Prea scurt a fost Craiul de anul ăsta! Deja îmi e dor. Dar mai sunt mulți munți în față. 

Pe La Lanturi

La Zaplaz

Umerii Pietrei Craiului

La bună vedere Crai!

Poiana Tămăsel

Cabana Garofita Pietrei Craiului

Valea Dâmboviței

Ajung după ora 16 la cabana Cascoe, domnul Pană, proprietarul, mă vede că sunt de pe drum, și, deși nu servesc mâncare, îmi pune în față o ciorbă și o tocăniță care îmi merg la casa sufletului.

Cabana asta îmi rămâne mereu în amintiri, când eram aici cu Alexandra într-o vacanță de 1 mai, am aflat că o să fim părinți.

Radu ajunge după 10 noaptea, așa că am aranjat la rucsaci până târziu în noapte. De mâine am din nou tovarăș de drum.

Accesări: 397
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem