Frați în Carpați Episodul 11 Munții Grohotiș, Munții Baiului

Categoria părinte: Proiecte Categorie: Frati in Carpati Publicat: Joi, 22 Noiembrie 2018 Tipărire Email

3 august - Vineri

După o zi plină în Ciucaș, ligamentele mele cereau îndurare, dar știam deja că atunci când faci un traseu lung îți intri în formă după primele 3 zile. Așa că nu le bag în seamă și ne punem la treabă. Traseul gândit inițial ar fi legat Pasul Bratocea de Pasul Predeluș pe culmea Munților Grohotiș. Având o săptămână de pauză, trebuia să reintru în programul pe care îl stabilisem cu colegii de tură ce urmau în Meridionali, așa că traseul prin Grohotiș a fost reconfigurat.

Traseul de azi Cabana Babarunca - Valea Târlungului până la izvor - șaua dintre Muntele Urlațelul și Vf Sloeru Marcoșanu - Pasul Predeluș - Piciorul Predeluș - Șaua Paltinu.

Ne pornim la 7.30, traversăm DN-ul și apucăm pe un forestier modernizat pe Valea Târlungului pe care mergem vreo 5 km, preț de două ore. Spre capătul văii drumul se termină, decidem să apucăm pe un drum de exploatare care urcă spre dreapta către Sloeru Marcoșanu. Drumul se înfundă într-o pădure neumblată, mergem destul de greu pe pantă, dăm de alt drum nefolosit de ceva ani, mai încercăm să urcăm, iar ne înfundăm în doborâtură și urzici până la piept.

Coborâm din nou pe vale și urcăm pe partea stângă printr-o exploatare forestieră activă, până sub Muntele Urlațelul. Era deja ora 12 și noi eram sleiți de la atâta Hopa-Mitică printre doborâturi, dar ajunsesem pe drumul de culme. 

 

'Neața!

Ceva copaci au mai ramas, spre bucuria razelor de soare

Ciucasul în urma noastră

Munții Neamțului în zare

Sub Sloeru Marcoșanu trecem pe lângă o stană, sar trei câini la noi, deja ceva obișnuit. Urcăm spre vârf, apoi coborâm către Pasul Predeluș, unde ajungem pe la ora 15. Pasul Predeluș e destul de jos, pe la 1300 m, văile sunt largi. Într-o țară normală la cap pe aici ar trece o autostradă care să lege foarte ușor Bucureștiul de Brașov peste Carpați. Dar în prezent pe aici trece o linie de înaltă tensiune și un drum județean de pământ. Atât a fost traseul prin Munții Grohotiș, nemarcat, sălbatic și cu multă bălăureală.

Stâna de sub Sloeru Marcosanu

Pasul Predeluș cu linia de înaltă tensiune, în fundal Munții Neamțului, în dreapta Masivul Piatra Mare

Pasul Predeluș

De aici intrăm în Munții Baiului (Gârbova). Aceștia au două culmi orientate nord-sud: Munții Neamțului spre est și Munții Baiul Mare spre vest, unite de Culmea Petru Orjogoaia cu direcție est-vest. Urcăm destul de susținut pe Piciorul Predelus de unde se văd înspre sud Valea Doftanei și înspre nord Valea Doftanei Ardeleană. Sub Vârful Paltinu ne întâlnim cu un cioban clasic, cu câini care nu mișcau în front. Ne spune de unde să luăm apă, mai stăm la o vorbă. Pe la 7 seara ajungem în Șaua Paltinu unde punem cortul.

Culmile pastorale ale Munților Grohotiș în urma noastră

Piciorul Predelus

Sub Vf Paltinu

De la dreapta la stânga: Vf Neamțu, Vf Pâraie, Vf Steviei, Vf Rusu

Apus peste Piatra Mare și Postăvaru. În plan apropiat Vf Turcu

4 august - Sâmbătă

Astăzi îmi doream să ajung la Bușteni pentru a continua a doua zi în Bucegi. Aveam 25 km de parcurs, așa că la 7 aveam deja micul-dejun în stomac și cortul strâns. La 7.30 suntem pe Vf Neamțu. Cred că e singurul cel mai înalt vârf al unui masiv din Carpați care nu are nici o creangă sau cruce sau alt semn distinctiv. De aici până la Bușteni mergem în prezența vizuală a abruptului prahovean al Bucegilor pe care nu te mai saturi să îl privești. Trecem de Ștevia, de Rusu și în două ore ajungem lângă Lacul Orjogoaia.

Vf Paltinu

Piatra Craiului la răsărit

Vf Neamțu

Bucegii, in vale Azuga

Caraiman si Costila

Vf Steviei, Vf Rusu

La revedere Ciucas

Munții Neamțului rămân în urmă

Piciorul Unghia Mica si Bucegii

Postavarul in fundal

Vf Unghia Mare si Bucegii

Lacul Orjogoaia

Încă o ora jumătate până sub Vf Cazacu. De aici întâlnim și primii turiști pe care nu-i mai văzusem de la Vârful Ciucaș. Trecem pe sub Vf Baiutul și apucăm pe Culmea Zamora. La 12.30 intrăm în zona de pădure, la 14.30 eram în Poiana Țapului. Drumul prin pădure îl mai făcusem cu bicicleta în urcare, dar după asemenea alergare pe culmi cu rucsac de 25 de kile mi s-a părut interminabil. Oricum aveam jumătate de zi de relaxare, așa că nu e nenorocire.

Culmea Petru Orjogoaia si Muntii Baiul Mare pe fundal

Vf Baiutul, Vf Baiul Mic, Vf Baiul Mare

 

Vf Cazacu

Vf Baiutul

Abruptul Prahovean

Vf Baiul Mic, Vf Baiul Mare

Culmea Zamora

Am ajuns pe Valea Prahovei, s-au terminat Orientalii. Am avut multă ploaie, noroaie, junglă de urzici, doborâturi care rup tălpile și mai ales nenumărați câini de stană. Dar iată că dacă ai o supărare pe corpul tău de 40 de ani, creierul învinge. În cele mai multe zile nu am respectat planul de acasă, am luat fiecare zi, fiecare ora cu ce a venit. Încă din prima zi m-am gândit că dacă mă întorc acasă nu îmi pare rău, că măcar am văzut un pic din ce îmi doream să văd. Mă gândeam înainte să plec că va fi o excursie de meditație, de analiză a vieții mele de până acum și de acum încolo, dar nu a fost deloc așa. A fost un survival mode zilnic, printre ploi, printre trasee nemarcate, printre câini. A fost în primul rând o experiență de dominare a psihicului asupra cărnii care își dorea să meargă acasă. În fine, nu știu să exprim mai bine în cuvinte sentimentele de atunci.

Adi, prietenul cu care trebuia să merg mai departe prin Bucegi a avut grijă să ne găsească o cazare în Poiana Țapului, ne curățăm, pun ultimele haine curate. Ne întâmpină în civilizație o colegă muntomană cu care am făcut împreună Facultatea de Dinți, Andreia. Mergem cu toții la un restaurant de fițe din zonă, " La Cerdac".

Sărbătorim, mă simt orasean din nou pentru jumătate de zi. De mâine încep Meridionalii.

Multumesc Laurentiu

Accesări: 80
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem