Frați în Carpați Episodul 9 Munții Brețcu, Muntii Vrancei

Categoria părinte: Proiecte Categorie: Frati in Carpati Publicat: Miercuri, 21 Noiembrie 2018 Tipărire Email

22 iulie - Duminică

Aveam vreo două zile înainte față de programul propus inițial, deoarece sărisem peste Munții Ciuc, și aici în Bretcu nu am vrut să fac zi de pauză. Ne trezim dis de dimineață și pe la 6.30 pornim la drum. Aveam posibilitatea să urcăm pe șosea până în Pasul Oituz și de acolo tot pe culme, dar asta însemna să merg printre mașini. M-am uitat pe Google Earth și pe MyTrails, programe care mi-au folosit toată excursia, și am văzut niște forestiere care ne duc pe traseul de culme al Munților Bretcu-Oituz. Îl încălzesc pe Cornel pe niște urcări mai abrupte și pe la 8 ajungem sub Vf Negru, la 11 eram deja pe DN ul care leagă Ojdula de Lepșa prin Pasul Mușat.

 

Pornim pe șosea

Înviorarea de dimineață

Vf Negru

Vf Izvor Oituz, pe fundal Vf Musat

Apucăm 5 km pe șoseaua care pare proaspăt făcută, până sub Vf Mușat, apoi pe un forestier spre izvorul Oituzului că să ieșim în spatele vârfului. Drumul devine inexistent, începem să urcăm pe de-a dreptul, și tocmai când ajungem la marginea pădurii începe o ploaie cu clăbuci, cum auzi în poveștile de munte cu final nefericit. Ne adăpostim cât de bine de fulgere și de cortina de apă, pădurea e de conifere așa că ne udă până la piele. Când se mai potolește mai bâjbâim printre stropi vreo jumătate de ora și ajungem în poiana din spatele vârfului Mușat, unde punem cortul. O altă frumoasă zi de iulie în Carpații Orientali...

 

Ora 13 Totul parea frumos

Izvorul Oituzului

Ora 16.30 Rupti de ploaie punem cortul

23 iulie - Luni

Pornim la 7, trecem prin ceață de stânele din Poiana Hartanu, ciobanii ne apară de câini. Pe la 9 eram deja lângă Vf. Stogul Mic unde totul e explodat de tăieri de copaci mai vechi sau mai noi. Trecem de Stogul Mare, de Baba. Acolo alți băieți tăiau la lemne cu spor, încurc vreun sfert de ora traseul, apucăm printr-o junglă de tăieturi, revenim pe traseu. Eram deja plouati, udați de vegetația din jur. Înaintăm destul de bine ca timp, dar fără nici un fel de avânt, umiditatea ne tăia aripile.

La 13 suntem deja la stația meteo de pe Lacauti. Intenția pentru azi era să continuăm până pe Vf Goru, apoi să coborâm pe valea Bâsca Mică pentru a continua în Masivul Penteleu. Un vis imposibil de realizat în condițiile date. Pe Lacauți troznea din toate părțile, nori de furtună de jur împrejur. Persoana de la stația meteo ne zice că nu au voie să cazeze turiști, că e cod galben în următoarele două zile. Bateriile erau deja pe terminate. Aveam de ales să punem cort pe Lacauți și să stăm în ploaie, sau să mergem spre satul Comandău.

Vf Baba (Bonio)

Culmi din Muntii Vracei catre est. Vf Goru e cel mai proeminent

Am mers ceva azi

Vf Goru atât de aproape, dar totuși prea departe

Vf Lacauti

Hotărâm să coborâm de pe munte, mai ales că eram înainte cu programul, așa că aveam timp de pauză. Ajungem după ora 16 în Comandau unde era nu știu ce tabără, așa că pensiunile erau cam pline, dar găsim până la urmă o cameră unde să ne spălăm și să ne punem hainele la uscat.

24 iulie - Marti

 

Blocați de vreme în Comandau. Ne-a cam plouat toată ziua, cu mici întreruperi, numai bine să recuperăm somnul.

După- amiază aflu vești rele de acasă, așa că iau hotărârea să mă întorc a două zi la București, la familie. Se părea că asta fusese încercarea mea de a traversa Carpații. A fost frumos și până aici...

Accesări: 133
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem